Oamenii ne mor

Oamenii ne mor din îndurare Din resortul revenirii-n noi Din celule şi din îngâmfare Şi din carne in noroi. Oamenii ne mor din nepăsare Din credinţa că suntem aici Din lumină şi din trecătoare Luni de lâncezeală şi de frici. Oamenii ne mor, născand în fire Resemnare şi dezamăgire Şi o nefirească neîmplinire Dar aceeaşi palidă uimire. Oamenii ne mor mereu din noi Şi când prea mulţi pier şi înlăuntru Bate vântul iernilor în toi Golul ni-l mai umple doar pământul. Oamenii ne mor din bunătate Din cât de umani putem să fim Deprinzând un soi de răutate Din preaplinul cu care-i iubim.