Limpezirea...

Îngerii îşi limpezesc mâinile În pântece calde de femeie Şi plămădesc acolo rădăcinile Unei cunoaşteri fără cheie. Se şterg cu norii pe care-i culeg Din furtunile durerilor femeieşti Şi plecă pe un drum pe care îl aleg Către locuri mai bărbăteşti. Dar se simt încă murdari, apăsaţi Ca într-o spovedanie incompletă Singuri, deşi autoînsinguraţi Îşi caută o limpezire corectă. Femeile rămân resemnate, desprinse De timpul de a suferi În suferinţa-n care sunt deprinse Pun prunci în scăldătoare îngerii.