Incantaţie

Iată
caii alergă peste câmpii parcă zboară
din aripi de ferigi
din crengi de copaci
din lumile în care zaci
pentru a nu ştiu câta oară.

Şi tu
rămâi întors cu spatele în tină
eşti obosit şi hămesit
de viaţă şi de răsărit
şi singur ca o înflorire
care a străpuns un asfinţit
cu o petală de lumină.

Iar eu
te caut ca fantomele-n răscruci
în cimitire-osificate
în rugăciuni fără sfârşit
în locurile unde duci
o lupta întru nedreptate
pentru căderea-n asfinţit.