Am văzut sfârşituri de lume
Şi le-am simţit cu tălpi desculţe
În liniştea dintre furtuni vi le pot spune.
Şi le-am păstrat pentru mine şi cei
Care vor veni după mine
În gropa memoriei comune despre zei.
Sunt un Prometeu care se revoltă
Dar care nu ştie ce are de furat
Şi nici că focul poate-aprinde o recoltă
Iar ăsta-i un secret încredinţat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu